Calculatorul – prezentare generală
Cursul I (ECDL)
Obiective
§ Clasificarea calculatoarelor
§ Componenţa şi funcţionarea calculatoarelor
§ Dispozitive periferice
§ Tipuri de software
§ Reţele de calculatoare
§ Sănătate şi siguranţă
§ Securitatea informaţiei
§ Legislaţie
Descriere
Acest curs îşi propune să-ţi prezinte clasificarea calculatoarelor, componentele de bază ale unui calculator personal precum şi dispozitivele periferice care însoţesc un calculator.
De asemenea vei obţine informaţii despre reţele de calculatoare, securitatea informaţiei, tipuri de software şi legislaţie în domeniu.
Cerinţe finale
La sfârşitul acestui curs vei obţine informaţii despre:
n Clasificarea calculatoarelor
n Mod de funcţionare
n Dispozitive periferice şi caracteristicile lor
n Reţele de calculatore
n Securitatea informaţiei
n Tipuri de software
n Utilizarea calculatorelor în diferite domenii
n Sănătate şi siguranţă în utilizarea calculatoarelor
n Legislaţie în domeniu
Notă: Informaţia din acest modul se poate aplica tuturor calculatoarelor compatibile IBM.
MODELE DE CALCULATOARE
Calculatorul personal (PC- Personal Computer) ca tot unitar are în componenţa sa două părţi şi anume:
¨ Partea HARDWARE – ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra, suporturile de memorare a datelor precum şi echipamentele de redare a rezultatelor (reprezintă compomentele ce pot fi practic atinse);
¨ Partea SOFTWARE – ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hardware; există sub formă de concepte şi simboluri şi nu are substanţă.
TEHNOLOGIA INFORMATIEI (TI) reprezintă normele şi procedeele de colectare, memorare, transmitere şi prelucrare a datelor, în vederea obţinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului electronic.
Calculatorul este unul dintre instrumentele ce permit mărirea eficienţei muncii intelectuale.
Se poate face o simplă clasificare a calculatoarelor astfel:
n Microcalculatoarele – calculatoare cunoscute sub denumirea de calculatoare personale (Personal Computer – PC). Acestea au cunoscut cea mai rapidă dezvoltare şi diversificare odată cu apariţia chip-ului (cip) – circuit integrat obţinut prin încapsularea a milioane de tranzistori într-un înveliş ceramic, pe o singură pastilă de siciliu.
n
Minicalculatoarele – au fost create pentru executarea unor funcţii specializate:
aplicaţii multiutilizator, maşini cu control numeric,
automatizări industriale, transmisii de date între sisteme dispersate
geografic. Sunt calculatoare de dimensiuni medii, compuse din module
structurale cu funcţii precise. Au putere şi capacitate de stocare
mai mare, UCP complex, sistemul de intrare/ieşire foarte dezvoltat în
sensul comunicării prin reţeaua de dispozitive periferice în sistem
multiutilizator.
n Calculatoarele „mainframe” – constituie o categorie aparte, situată între supercalculatoare şi minicalculatoare, operând cu viteze ridicate şi administrând un volum foarte mare de date. Au procesorul foarte complex, volum mare de stocare în UM, Sistem de Intrare/Ieşire complex, orientat pe gestionare de staţii de lucru. Permit acces multiutilizator (pot suporta sute şi chiar mii de utilizatori simultan). Ele funcţionează, de regulă, fără îintrerupere, ceea ce presupune accesul controlat la date şi un sistem de protecţie adecvat. Se utilizează în spitale, bănci, etc.
n Supercalculatoarele – cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme electronice de calcul, care pot executa peste 1 bilion de instrucţiuni pe secundă. Au procesorul format dintr-un număr mare de microprocesoare. Sunt proiectate pentru calcul paralel şi au costuri şi performanţe foarte ridicate. Sunt utilizate în domenii care necesită prelucrarea complexă a datelor, cum ar fi: reactoare nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo etc.
Calculatoarele
personale se pot clasifica după locul de utilizare astfel:
Desktop – calculatorul de tip clasic, la
care monitorul este asezat în general pe carcasa unităţii centrale;
Tower – calculatorul la care carcasa
unităţii este mai îngustă dar mai înaltă decât la desktop şi este asezat lângă
monitor;
Laptop – Calculator portabil, uşor de transportat, având o sursă independentă de alimentare. Are componente uşoare şi mici , tastatură şi înlocuitor de mouse (touchpad).
Palm PC (PalmTop, Handhold sau Organizer) – se utilizează ca blocnotes, agendă telefonică, calculator de buzunar, calendar etc. Poate transfera date prin PC, recunoaşte scrisul de mână, poate accesa Internet-ul.
PDA (Personal Digital Assistant) – dispozitiv de dimensiuni foarte mici care poate fi purtat în mână. Combină facilităţi de calcul, telefon/fax cu cele de reţea. Foloseşte un stilou special în locul tastaturii.
Din punct
de vedere structural, calculatorul se compune din:
n Unitate centrală
n Monitor
n Tastatură
Este principala componentă a calculatorului care coordonează
întreaga activitate a acestuia. De aici se solicită informaţii pe
care utilizatorul le va introduce de la tastatură iar rezultatele vor fi afişate
pe monitor. Tot în unitatea centrală sunt realizate prelucrările de date prin executarea
unui program. Importanţa deosebită a unităţii centrale este
evidentă, aşadar este uşor de înţeles de ce
caracteristicile principale ale unui calculator personal sunt date de
caracteristicile şi parametrii de funcţionare ai unităţii
centrale.
Unitatea centrală poate fi pusă în poziţie verticală sau orizontală în funcţie de tipul de carcasă pe care o are.
Unitatea centrală conţine următoarele componente principale:
n Microprocesorul;
n Memoria internă;
n Memoria externă;
n Magistrala de date şi magistrala de comenzi;
n Placa video;
n Placa de sunet;
n Placa de reţea.
MICROPROCESORUL (UCP – Unitatea Centrala de Prelucrare)
Microprocesorul este un circuit integrat (o componentă electronică complexă, numită CIP) şi reprezintă “creierul” întregului calculator, coordonatorul tuturor operaţiilor ce sunt efectuate de către acesta şi se află montat pe placa de bază a calculatorului (mainboard) în interiorul carcasei.
Microprocesorul este conectat la celelalte componente ale calculatorului prin intermediul magistralei de date şi magistralei de comenzi.
Microprocesorul este format din:
n UCC (Unitatea de Comanda şi Control) – primeşte instrucţiunile de la memorie, le interpretează şi emite comenzi către UAL şi memoria internă, respectiv comenzi de transfer către disp. periferice şi memoria externă.
n UAL (Unitatea Aritmetică şi Logică) – are rolul de a executa operaţii aritmetice şi logice cu date furnizate de memorie şi de a depune în memorie rezultatul obţinut.
Dintre funcţiile procesorului pot fi amintite:
¨ Execută instrucţiuni individuale pentru programe şi controlează operaţiile efectuate de alte componente ale computerului;
¨ Realizează calculele şi operaţiile logice.
Una din principalele caracteristici ale microprocesorului este reprezentată de viteza de lucru. Viteza de lucru a unui microprocesor este determinată de mai mulţi factori:
n frecvenţa de tact;
n tipul constructiv al microprocesorului;
n dimensiunea memoriei cache.
Fiecare microprocesor este alcătuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor cai de comunicaţie numite magistrale interne, pe care circulă date sau instrucţiuni, a căror viteză de deplasare depinde de doi factori:
¨ lăţimea benzii – numărul benzilor de circulaţie; deoarece pe fiecare bandă circulă un bit se poate vorbi despre lăţimi convenabile (de la 8, 16, 32, 64 sau 128 de biţi transmişi în paralel);
¨ frecvenţa de tact – numărul de paşi de lucru (tacturi) pe care poate să îi facă procesorul în fiecare secundă
Unitatea de măsură pentru frecvenţă este Hertz-ul, împreună cu multipli săi:
1
KiloHertz (KHz) = 1.000 Hz
1
MegaHertz (MHz) = 1.000 KHz = 1.000.000 Hz
1
GigaHertz (GHz) = 1.000 MHz = 1.000.000 KHz = 1.000.000.000 Hz
Câteva din valorile standard folosite în prezent sunt: 500 MHz, 600 MHz, 933 MHz, 1,4 GHz, 1,7 GHz, 2 GHz
Un alt factor care influenţează viteza de lucru este tipul de microprocesor. Datorită evoluţiei microprocesoarelor de-a lungul timpului, performanţele acestora s-au îmbunătăţit foarte mult.
Tipuri de microprocesoare:
80386, 80486,
80586, Pentium I-IV
O altă caracteristică este dimensiunea memoriei cache. Respectiva memorie este concepută pentru a fi legată mai direct de microprocesor decât memoria internă, pentru a evita toate operaţiile intermediare.
Valori standard:
64 Kb, 128 Kb, 256 Kb, 512 Kb, 1 Mb.
MEMORIA INTERNĂ (UM – Unitatea de memorie)
Unitatea
de Memorie (UM) sau memoria internă (principală) este componenta
sistemului de calcul destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor
programelor în locaţii bine definite prin adrese. Este formată
dintr-un sistem de circuite integrate alcătuite, în principal, dintr-un
număr mare de celule de memorie, fiecare celulă fiind un circuit care
poate stoca 1 bit de informaţie.
Memoria internă este formată din:
n Memoria RAM (Random Access Memory). Caracteristicile acestei memorii:
¨ poate fi citită sau scrisă;
¨ este volatilă;
¨ Memoria RAM se măsoară în Mb;
¨ Variante constructive: SDRAM, DDRAM, RIMM.
BIT (Binary Digit) – cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă într-un calculator. Poate lua doar valorile 0 şi 1.
Multiplii bit-ului sunt puteri ale lui 2
iar sistemul de numeraţie folosit se numeşte sistem binar.
1 byte = 23 biţi = 8
biţi
1 KiloByte (Kb) = 210 bytes =
1.024 bytes
1 MegaByte (Mb) = 220 bytes =
1.024 Kb
1 GigaByte (Gb) = 230 bytes =
1.024 Mb
1 TeraByte (Tb) = 240 bytes =
1.024 Gb
1 Petabyte (Pb) = 250 bytes =
1.024 Tb
1 Exabyte (Eb) = 260 bytes =
1.024 Gb
Valori standard (în Mb): 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512
n
Memoria ROM (Read Only Memory).
Reprezintă acea parte din memoria
internă care poate fi doar citită. Ea este scrisă o singură
dată de către producător cu informaţia necesară. Este
nevolatilă informaţia păstrându-se chiar şi după ce
CIP-urile respective nu mai sunt alimentate cu energie. Are o capacitate redusa
(pana la 2 Mb).
¨
Versiuni constructive: PROM, EPROM, EP2ROM.
n Memoria CMOS (Complementary Metal Oxid Semiconductor). Este o memorie de tip citire/scriere şi nevolatilă. Este alimentată permanent de un mic acumulator. Această memorie se foloseşte pentru memorarea unor informaţii necesare BIOS-ului, informaţii ce pot fi citite sau scrise.
BIOS-ul (Basic Input Output System) este format dintr-o serie de mici programe care asigură comunicarea cu perifericele calculatorului şi prin intermediul cărora se realizează diferite configurări ale componentelor interne.
Memoria externă este alcătuită, în principal, din:
n
Discuri fixe (Hard Disk-uri)
Au o capacitate foarte mare de stocare a informaţiei şi o
viteză de lucru (scriere-citire) foarte ridicată. Ele sunt folosite
pentru stocări masive de date sau pentru rularea rapidă de programe.
Hard Disk-urile sunt compuse din mai multe discuri, fiecare fiind dotat cu
propriul cap de citire-scriere. Aceste discuri asigură o viteză de
transfer a informaţiei mărită faţă de cea a floppy
disk-urilor. De asemenea dispun de o capacitate mare de stocare de la 10
până la 80 Gb precum si de un timp scurt de acces la date (65-85 ms).
n
Discuri externe
Floppy
Disk-uri (dischete) -
au o capacitate mică de stocare (1.44 Mb) a informaţiei şi sunt
folosite pentru a transfera date între calculatoare sau pentru a păstra în
siguranţă unele informaţii cu caracter special.
Pentru a putea lucra cu o discheta, aceasta va
trebui initial formatata. Formatatea unei
dischete este necesara pentru ca discheta respectiva sa fie compatibila cu
sistemul de operare folosit. Prin formatare sistemul de operare sterge toate
informatiile legate de gestiunea suportului, testeaza si eventual marcheaza
zonele defecte.
CD-ROM
(Compact Disk – Read Only Memory), dispozitiv ce permite citirea datelor prin mijloace optice ale
unui suport (CD), care poate fi doar citit şi are o capacitate de
aproximativ 650 Mb.
CD-Rewritable (Reinscriptibil), are aceleaşi caracteristici ca şi cele ale CD-ROM-ului cu deosebirea că poate fi inscripţionat sau reinscripţionat cu dispozitive special create pentru aceasta.
DVD-ul, fizic seamănă cu CD-ROM-ul dar capacitatea de memorare a CD-urilor DVD este mult mai mare decât pe CD-urile clasice. Cu ajutorul DVD-urilor se pot viziona filme de o calitate superioară celor pe suport clasic deoarece viteza de citire a discurilor este foarte mare.
Disk ZIP – dispozitiv cu o capacitate de
memorare de 100 – 750 Mb.
Disk Jaz – dispozitiv cu o capacitate de
memorare de pana la 2 Gb.
Dispozitive ce asigură funcţionarea întregului ansamblu, stabilind legătura funcţională între componente. Sunt sisteme de conductoare de semnal care transportă o anumită cantitate de date, mai repede sau mai încet, în funcţie de lăţimea magistralei.
SCHEMA UNUI PC
ALTE COMPONENTE ALE UC
PLACA VIDEO
Subsistemul video al unui calculator personal este format din 2 componente principale:
n monitorul
n placă video (sau placă grafică)
¨ O placă video furnizează semnalele care comandă monitorul. Placa video poate avea propria sa memorie (măsurată în Mb), cu cât această memorie este mai mare cu atât placa video este mai performantă.
PLACĂ DE SUNET (multimedia)
Subsistemul multimedia al unui PC este format din:
n placă de sunet
n boxe active sau căşti
Este un dispozitiv ce permite conectarea calculatorului la o reţea locală (LAN). Viteza de lucru este mult mai mare decât în cazul conectării prin modem. Conectarea la reţea se face prin intermediul unui cablu de tip UTP sau a unui cablu cu fibre optice.
MONITORUL (VDU – VIDEO DISPLAY UNIT)
Este dispozitiv periferic de ieşire cu ajutorul căruia un PC
poate prezenta utilizatorului informaţii sub formă de text şi /
sau grafică.
Din punct de vedere constructiv monitorul poate fi cu tub catodic sau cristale lichide (LCD).
Monitoarele pot fi de asemenea de tip monocrom sau color, însă la ora actuală cele mai răspândite sunt cele color.
Noile tipuri de monitoare LOW RADIATION sunt cel mai frecvent folosite în ultima vreme datorită caracteristicilor lor privind radiaţiile reduse asupra ochilor, acest sistem fiind aprobat în toata lumea de către organismele specializate privind protecţia muncii.
Monitorul are următoarele caracteristici tehnice:
n dimensiunile monitorului
¨ pot fi de la 14” (inch) până la 21” (inch) iar această caracteristică se referă la dimensiunea diagonalei monitorului, ştiind că 1 inch = 2,54 cm, în cm dimensiunea variază între 37 cm până la 54 cm;
n definiţia
¨ imaginea unui monitor este compusă din puncte luminescente numite pixeli; dimensiunea acestui punct reprezintă definiţia. Cu cât dimensiunea acestor puncte este mai mică cu atât imaginea va fi mai bună;
n rezoluţia
¨ înseamnă numărul maxim de pixeli care pot fi afişaţi pe orizontală (pe o linie a monitorului) şi separat pe verticală (pe o coloană a monitorului);
n număr de culori
¨ este specific fiecărui tip de monitor în funcţie de model şi standard;
¨ în timp au existat mai multe standarde:
|
Tip monitor |
Rezoluţie |
Nr. culori |
|
Hercules |
720 x 348 |
Monocrom |
|
CGA (Colour Graphic Adapter) |
320 x 200 640 x 200 |
4 2 |
|
EGA (Enhanced Graphic Adapter) |
640 x 350 |
16 |
|
VGA (Video Graphic Array) |
640 x 480 320 x 200 |
16 255 |
|
SVGA (Super Video Graphic Array) |
800 x 600 1024 x 768 |
64.000 16.000.000 |
Tastatura este dispozitiv periferic de intrare care se
foloseşte pentru introducerea informaţiilor în calculator (date sau
comenzi), fiind mijlocul principal de dialog între om şi calculator.
n Tastele caracter (A,B,C, … ,0 ,1, 2, …,/, \,…), au un scop uşor de intuit. Apăsarea unei taste determină recepţionarea şi afişarea pe ecran a caracterului înscris pe tastă.
Denumirile caracterelor mai puţin cunoscute:
|
~ - tilda ` - apostrof @ - “a” comercial sau coadă de maimuţă # - diez $ - dolar % - procent ^ - accent grav * - asterisc - - minus |
_ - linie de subliniere \ - backslash / - slash | - bara verticală ‘ – apostrof invers “ – ghilimele (,) – paranteze rotunde [,] – paranteze pătrate {,} – paranteze acolada <,> paranteze unghiulare |
n Tastele săgeţi (sus, jos, stânga, dreapta) determină deplasarea în direcţia specificată a cursorului sau a selecţiei curente.
n Tastele funcţionale (F1, F2, …, F12), determină lansarea imediată a unei comenzi. Fiecare tastă funcţie poate avea asociată o comandă. Fiecare program interpretează diferit tastele funcţie.
n Tastele cu acţiune bine definită, sunt taste care realizează o anumită acţiune atunci când sunt apăsate.
¨ ENTER – execută comanda sau salt la rând nou (la introducerea de text).
¨ BACKSPACE – şterge caracterul din stânga cursorului.
¨ SPACE – inserează un spaţiu.
¨ DELETE – şterge caracterul din dreapta cursorului.
¨ ESC – renunţă la meniul curent.
¨ TAB – trece la rubrica următoare sau inserează un spaţiu predefinit la începutul unui paragraf sau în interiorul acestuia în cazul introducerii de texte.
¨ INSERT – schimbă modul de lucru (inserare / suprapunere).
¨ HOME – deplasează cursor la început de linie, pagină sau document.
¨ END – deplasează cursor la sfârşit de linie, pagină sau document.
¨ PAGE UP – deplasează ecranul cu o pagină în sus.
¨ PAGE DOWN – deplasează ecranul cu o pagină în jos.
¨ PRINT SCREEN – capturează ecranul curent.
¨ SCROLL LOCK – opreşte defilarea textului pe ecran.
¨
PAUSE – opreşte afişarea
pe ecran sau întrerupe temporar execuţia unui program sau aplicaţii.
Acestea sunt semnficaţiile cele mai des întâlnite ale tastelor în cauză. Totuşi pot exista şi programe ce le acordă un înţeles special.
n
Tastele de alternare a tastaturii,
au rolul de a dubla numărul de taste.
¨
Prin apăsarea (şi
ţinerea apăsată a) tastei SHIFT şi prin
apăsarea tastei propriu zise se obţine pe ecran ori semnul din partea
superioară a tastei, ori o litera mare. Ex.:
SHIFT + 8 = *
¨ CTRL, ALT – sunt folosite pentru generarea de comenzi folosindu-se în diferite combinaţii.
n Tastele de setare a modului de lucru, se referă la modul în care reacţionează tastatura.
¨ CAPS LOCK – Activează / dezactivează generarea literelor mari.
¨ NUM LOCK – Activează / dezactivează blocul tastelor numerice.
MOUSE
Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care
controlează mişcarea cursorului pe ecranul de afişare.
Este elementul care a schimbat total modul de operare pe calculatoare. Ca funcţionalitate, este asemănător cu tastatura, deoarece prin intermediul lui sunt comunicate informaţii către calculator. Modul său de folosire este următorul:
n Mouse-ul stă pe masa de lucru (pe o suprafaţă dură şi netedă numită PAD), poziţia sa curentă corespunde cu poziţia unui cursor pe ecranul monitorului.
n În momentul în care se mişcă mouse-ul, cursorul se deplasează identic pe ecran respectând sensul de mişcare al mouse-ului.
n Mouse-ul posedă două sau trei butoane; în momentul în care săgeata de pe ecran a ajuns deasupra cuvântului ce reprezintă acţiunea care se doreşte să se realizeze, se va apăsa butonul din stânga al mouse-ului (clic) şi acea comandă se va lansa automat în execuţie. Pentru stângaci exista posibilitatea prin soft de a se inversa butoanele, respectiv pentru a realiza acţiunea se apasă butonul din dreapta.
Există trei tipuri de bază pentru mouse:
n Mecanic – are o bilă de cauciuc ce se poate roti în toate direcţiile mutând corespunzator indicatorul pe ecran.
n Optic – pentru detectarea mişcării se foloseste un laser; deplasarea se face utilizând o suprafaţă specială dotată cu o grilă.
n Optomecanic – folosesc o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice dar nu necesită suprafeţe speciale.
Este dispozitivul de ieşire prin intermediul căruia
rezultatele obţinute cu ajutorul calculatorului pot fi tipărite pe
hârtie.
Principalele caracteristici ale imprimantei sunt:
n rezoluţia;
n viteza de tipărire;
n dimensiunea maximă a hârtiei pe care se poate tipări;
n memoria imprimantei;
n posibilităţi de extindere;
n fiabilitatea
Rezoluţia unei imprimante se măsoară în numărul de puncte pe care le poate afişa imprimanta într-un inch (dots per inch - DPI).
În funcţie de tipul de tipărire imprimantele se clasifică astfel:
n IMPRIMANTE MATRICEALE. Imprimarea se face prin intermediul unor ace care percutează o bandă tuşată.
n IMPRIMANTE CU JET DE CERNEALĂ. Se bazează pe principiul tipăririi cu cerneală a hârtiei.
n IMPRIMANTE TERMICE. Se bazează pe procedeul de fixare termică pe un suport de hârtie specială termosensibilă. Sunt imprimante color de o calitate deosebită.
n IMPRIMANTE LASER. Imprimarea se face după principiul care stă la baza copiatoarelor. O rază laser polarizează electrostatic un cilindru special pe care apoi se pulverizează toner (praf de cărbune) ce va fi depus pe hârtie.
Reprezintă un dispozitiv de intrare/iesire ce
converteşte semnalul digital (furnizat de computer) în semnal analogic (MOD
– modulare DEM – demodulare). Astfel se poate folosi o linie
telefonică pentru a asigura comunicarea între două calculatoare sau
permite conectarea la INTERNET.
Semnal analogic – utilizat la sistemele de comunicare este un semnal electric ce variază în strânsă corelaţie cu un semnal produs de un traductor. Frecvenţa sau amplitudinea semnalului poate varia, de exemplu, în funcţie de schimbările unor fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunet, lumină, căldură, presiune, etc. (In general vocea se transmite în semnal analogic).
Semnalul digital – este un semnal ce variază doar la intervale regulate de timp şi conţine una sau mai multe amplitudini pentru fiecare interval.
Reţelele de transmisie a datelor mai poartă denumirea de AUTOSTRĂZI INFORMAŢIONALE. Acest termen desemnează orice reţea mare de calculatoare, de mare viteză, accesibilă publicului larg. Este numele popular pentru Internet şi alte reţele mari de calculatoare.
SCANNER
Este un dispozitiv de intrare care permite transformarea unei
imagini fizice (poză, text) într-una digitală.
Imaginea scanată va putea fi apoi afişată pe monitorul calculatorului, eventual prelucrată şi apoi tipărită.
Scanner-ul lărgeşte considerabil aria de utilizare a PC-urilor.
TRACKBALL (Bila rulanta)
Este un dispozitiv de intrare asemanator cu mouse-ul dar mutarea
cursorului se face prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor şi a palmelor.
Deseori este folosit pe un computer portabil (laptop) în locul mouse-ului.
TOUCHPAD
Este o mică suprafaţă sensibilă la atingere,
folosită ca dispozitiv de punctare pe unele calculatoare portabile.
Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului peste
această suprafaţă, Este dispozitiv de intrare.
JOYSTICK
Manetă care se mişcă în toate direcţiile controlând
deplasarea cursorului. Este dispozitiv de intrare şi este folosit
în special la jocurile pe calculator.
TOUCH SCREEN
Tip de ecran de afişare acoperit de o
folie transparentă, sensibilă la atingere, punctarea elementelor de
pe ecran făcându-se cu degetele (disp. de intrare/iesire).
LIGHT PEN (Creion luminos)
Dispozitiv asemănător unui mouse, care foloseşte un
detector sensibil la lumină pentru selectarea obiectelor de pe un ecran de
afişare prin punctarea directă(disp. de intrare).
BOXE (DIFUZOARELE)
Dispozitive de ieşire pentru sunet. Sunt legate la placa de sunet.
MICROFON
Dispozitiv de înregistrare a sunetelor (disp. de intrare).
SOFTWARE
TIPURI DE SOFTWARE
Un sistem de calcul conţine, pe langă toate componentele hardware, şi programe de diverse tipuri care asigură funcţionarea calculatorului.
Există două categorii de programe:
n Programe de sistem – coordonează modul în care lucrează componentele sistemului şi oferă asistenţă în funcţionarea programelor de aplicaţii. Aceste programe alcătuiesc software de baza care interacţionează cu calculatorul la nivelul său de baza. Sunt proiectate astfel încat să faciliteze utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul şi să ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuţia programelor de aplicaţie.
n Programe de aplicaţii – destinate rezolvarii unor probleme specifice unei aplicaţii. Aceste programe efectuează prelucrari ale datelor în concordanţă cu cerinţele informaţionale necesare.
Sistemul de operare (SO) – reprezintă ansambul de proceduri manuale şi module de program de sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul ce asigură utilizarea eficientă, în comun, a acestor resurse şi oferă utilizatorului o interfaţă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de calcul.
Sistemul de operare poate fi considerat ca reprezentănd interfaţa dintre componentele hardware şi utilizator.
Pentru a răspunde rolului de interfaţă hardware – utilizator, majoritatea sistemelor de operare sunt organizate pe două nivele:
¨ Fizic – interferează cu componentele hardware printr-un sistem de întreruperi;
¨ Logic – interferează cu utilizatorul printr-un sistem de comenzi, limbaje de programare, utilitare.
Corespunzator acestor două niveluri, sistemele de operare cuprind în general două categorii de programe:
¨ De comandă şi control – pentru coordonarea şi controlul tuturor funcţiilor (procese de intrare/ieşire);
¨ De servicii (prelucrări) – executate sub supravegherea programelor de comandă şi control, utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicaţie.
FUNCŢIILE SISTEMULUI DE OPERARE
Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:
n Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare în execuţie a programelor de aplicaţie.
n Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.
n Gestiunea fişierelor – realizează separarea fişierelor încarcate în memorie şi grupează fişierele pe diferiţi utilizatori.
n Facilităţi puse la dispoziţia utilizatorului referitor la compresia datelor, sortarea, interclasarea, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor prin programele utilizator disponibile.
n Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe prin urmărirea modului de executare a instrucţiunilor, depistarea şi tratarea erorilor, lansarea în execuţie a operaţiilor de intrare/ieşire.
n Asistarea execuţiei programelor de către utilizator printr-o interfaţă prietenoasă, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.
Exemple de sisteme de operare:
Windows
(‚95,’98 ,Me ,NT ,2000 , XP), MAC Operating System, Linux, Unix, Novell.
APLICAŢII SOFTWARE
Aplicaţiile informatice sunt reprezentate de acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu scopul de a folosi calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită sarcină.
Exemple:
¨ Programe de comunicaţii – Microsoft Outlook, Yahoo Messenger etc.
¨ Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor – Windows Explorer
¨ Programe de navigare pe WEB – Internet Explorer, Netscape Navigator.
¨ Programe de procesare text – Microsoft Word, Star Office Document.
¨ Programe de calcul tabelar – Microsoft Excel, Lotus 1-2-3, Star Office Spreadsheet.
¨ Programe de gestiune a bazelor de date – Microsoft Access, Filemaker Pro.
¨ Altele – folosite în domenii diverse: Corel Draw, Adobe Photoshop.
Toate aceste programe utilizează o interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI)
GUI (Graphical User Interface) –
totalitatea elementelor grafice de pe ecranul monitorului (meniuri, simboluri,
suprafeţe de lucru, ferestre pentru aplicaţii, pictograme, butoane,
casete de dialog etc.).
ETAPELE REALIZĂRII APLICAŢIILOR SOFTWARE
Etapele standard ale realizării unui program sunt:
¨ Semnalarea necesităţii unui program – studiu de fezabilitate (analiză);
¨ Proiectarea programului (design) – realizarea bazelor de date, stabilirea funcţiilor necesare prelucrărilor;
¨ Realizarea programului – etapa de programare;
¨ Testarea programului – în această etapă programul este implementat în paralel cu cel deja existent sau se realizează testarea lui în cadrul unei secţii sau a unui departament.
¨ Implementarea programului – odată testat şi eventual îmbunătăţit, programul este gata pentru implementare, de data aceasta în totalitate, fără a mai necesita un alt program în paralel.
¨ Verificare – studierea modului în care programul respectiv răspunde tuturor cerinţelor beneficiarului.
¨ Întreţinere – actualizare, modificare în funcţie de schimbarea condiţiilor reale.
REŢELE LAN, WAN, MAN, GAN
Reţea (Network) – grup de două sau mai multe calculatoare conectate împreună. Calculatoarele din reţea sunt denumite noduri.
În funcţie de aria de întindere reţelele se pot clasifica în:
n Local Area Network (LAN) – reţea locală - calculatoarele sunt localizate foarte aproape unele de altele, în aceeaşi întreprindere sau clădire;
n Wide Area Network (WAN) – reţea de largă acoperire – comunicarea între calculatoare aflate la o distanţă foarte mare unele de altele (chiar în altă ţară);
n Metropolitan Area Network (MAN) – reţea metropolitană – se întinde pe teritoriul unui oraş sau al unui spaţiu aglomerat;
n Global Area Network (GAN) – reţea globală – reţeaua care cuprinde toată lumea, legând între ele calculatoarele de pe întreg globul. Cea mai renumită reţea GAN este Internet-ul.
Pentru a clasifica tipurile de reţele se pot folosi mai multe criterii, printre care:
n ARHITECTURA – determină clasificarea reţelelor după modul de conectare:
¨ Reţele punct la punct (peer to peer) – fiecare staţie de lucru are capabilităţi şi responsabilităţi echivalente (fiecare calculator are acces la resursele, programele, bazele de date aflate pe celelalte calculatoare);
¨ Reţele client/server – fiecare calculator este fie client fie server. Fiecare calculator este conectat la un calculator central de unde acceseaza aplicaţiile de care are nevoie şi le foloseşte, calculatorul acela numindu-se server. Calculatoarele ce realizează cererile serverului poartă denumirea de client.
Există reţele în cadrul cărora staţiile de lucru nu sunt constituite decât din monitoare şi tastatură fără a avea un hard propriu, ele transmiţând toate datele serverului, fără a face nici o operaţiune proprie în afara consultării/încărcării datelor la de monitor/tastatură. Acestea poartă denumirea de terminale neinteligente.
În cazul în care staţiile dispun de procesor propriu şi fac o serie de operaţii cu resursele proprii, acestea poartă denumirea de terminale inteligente.
n TOPOLOGIA – aranjarea geometrica a sistemului de calculatoare. Există următoarele tipuri de topologii:
¨ Magistrala (BUS) – calculatoarele sunt aşezate de o parte şi de alta a magistralei principale;
¨ Stea (STAR) – calculatoarele sunt aşezate sub formă de stea;
¨ Inelară (RING) – calculatoare sunt asezate în cerc.
Protocolul – set de reguli şi semnale pe care calculatoarele din reţea le folosesc pentru a comunica. Unul dintre cele mai importante protocoale pentru reţelele LAN este numit Ethernet.
INTRANET
Intranet-ul este o reţea de comunicare asemănătoare Internet-ului, ce utilizează aceleaşi instrumente, în special browser-ele www.
Cuvântul Intranet este format din prefixul intră corespunzator termenului interior şi a termenului net (network) ce este folosit în general pentru termenul de reţea.
Diferenţa dintre Intranet şi Internet este aceea ca reţeaua Intranet este o reţea privată şi internă a unei companii.
EXTRANET
Extranet-ul este folosit de obicei în exterior cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea între diferite organizaţii, clienţi, fără a prejudicia securitatea electronică.
Extranet-ul reprezintă o extensie a unei reţele Intranet, în mod special pe World Wide Web, ce permite comunicarea între anumite instituţii şi a oamenilor din aceasta reţea Extranet, în cele mai multe cazuri oferind un acces limitat la reţeaua Intranet a acestor organizaţii.
INTERNET
Internet-ul este:
n un sistem cu o dezvoltare foarte rapidă care cuprinde computere interconectate şi care facilitează serviciile de transfer de date cum ar fi poşta electronică, World Wide Web, transferul de fişiere şi ştiri;
n reţea globală de computere, care leagă guverne, universităţi, companii şi multe reţele şi utilizatori;
n reţea globală ce conectează mai mult de 2 milioane de calculatoare, numărul acestora fiind în continuă creştere.
Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:
World Wide Web (WWW) – serviciu multimedia, este un sistem de server-e Internet care permite lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML (HyperText Markup Language) ce permite grafică şi legături hyperlink.
E-Mail – poşta electronică pe Internet;
Chat – conversaţie pe Internet, prin introducerea textelor pe calculator;
Newsgroups – conţine ultimele noutăţi pe o anumită temă;
FTP – serviciu pentru copierea fişierelor sau programelor de pe Internet pe calculatorul propriu.
Între calculatoarele legate la Internet se pot schimba date şi informaţii folosind unul dintre serviciile amintite, prin reţelele cablate şi prin satelit, numite datahighway (magistrala de date).
Pentru a se executa o conectare la Internet folosind o linie telefonică este nevoie de:
¨ Modem – care să transforme informaţiile transmise de calculator în semnale electrice şi invers. Aceste informaţii se trasmit pe linie telefonică până la firma care oferă legatura la Internet (Internet Service Provider);
¨ Linie telefonică – prin intermediul căreia se realizează conectarea;
¨ ISP (Internet Service Provider) – este firma care oferă posibilitatea accesării Internet-ului cu plata serviciilor doar până la sediul acesteia.
¨ Browser de Web – programul folosit la vizualizarea paginilor în format HTML;
¨ Program de poştă electronică (email) – folosit la trimiterea şi primirea de mesaje scrise;
¨ Program de telecomunicaţii – utilizat la realizarea teleconferinţelor.
Pentru conexiunea la Internet prin cablu telefonic se pot folosi mai multe tipuri de conexiuni:
n Public Swiched Telephone Network (PTSN) - este reţeaua telefonică construită pentru a transmite sunete în format analogic. Pentru a realiza conexiunea calculatorului la reţeaua PSTN este nevoie de un modem;
n Integrated Services Digital Network (ISDN) – este un standard mondial pentru transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de date către utilizatorii particulari, şcoli şi birouri. Transmite date în semnal digital fără a mai fi necesar modemul.
n Asymetric Digital Subscriber Line (ADSL) – înseamnă linie asimetrică de legatură. Asimetric se referă la faptul ca viteza de primire a datelor este diferită de viteza de trimitere a datelor, fiind rentabil pentru cei care vor mai mult să consulte decât să trimită informaţii pe Internet. ADSL suportă până la 1,5 Mbps la primire şi viteza de până la 384 Kbps la trimitere.
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
DOMENII DE ACTIVITATE
În general calculatoarele sunt mai eficiente decat oamenii în domeniile ce necesită un volum mare de calcule datorită rapidităţii cu care efectuează aceste calcule şi a preciziei cu care le realizează.
Calculatoarele sunt folosite în numeroase domenii cum ar fi:
¨ Domeniul administrativ
¨ Mediul de afaceri
¨ Aviaţie şi transporturi
¨ Domeniul bancar
¨ Domeniul medical
¨ Domeniul educational
Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).
CBT are avantaje şi dezavantaje.
Avantaje:
¨ Se învaţă în ritmul propriu autoimpus;
¨ CBT poate fi făcută pe Internet acasă sau la serviciu;
¨ Materialul CBT poate fi accesat în orice moment;
¨ Nu este necesară participarea la nici un curs.
Dezavantaje:
¨ Nu se interacţionează cu alţi studenţi;
¨ Se comunică mai greu cu profesorul;
¨ Motivarea se face mai greu.
Un concept mai nou este teleworking (munca acasă). Aceasta permite lucrul de acasă fără a mai fi nevoie de deplasarea la sediul organizaţiei pentru care se lucrează.
Avantaje:
¨ Reducerea spaţiului de lucru pentru organizaţii;
¨ Persoanele ce lucrează acasă se concentrează mai mult pe sarcina primită, deoarece se stie faptul că, în cadrul firmei apar mereu noi sarcini, astfel încât unele dintre ele pot fi ignorate sau amânate;
¨ Existenţa unui program flexibil, pentru persoanele ce lucrează acasă.
Dezavantaje:
¨ Se reduc relaţiile interumane;
¨ Nu se creează o cultură de firmă, ceea ce este un lucru deosebit de important;
¨ Este mai greu de lucrat în echipă, deoarece persoanele din echipă nu se cunosc între ele foarte bine.
POŞTA ELECTRONICĂ
Poşta electronică a devenit o modalitate foarte folosită de comunicare şi trimitere a mesajelor. Acestea pot fi trimise în format electronic de la un calculator la alt calculator folosind o reţea de conectare cum ar fi Ethernet sau Internet sau prin sisteme pe linie telefonica.
Poşta electronică este utilizată foarte mult datorită:
n Costului redus
n Vitezei
n Accesibilităţii
Avantaje:
¨ Transmitere rapidă către orice loc din lume;
¨ Un mijloc ieftin şi eficient de comunicare;
¨ Permite folosirea de liste de distribuţie a mesajelor;
¨ Foloseşte instrumente de gestiune a mesajelor.
Dezavantaje:
¨ Un fişier ataşat poate conţine un virus de computer;
¨ Poate avea loc o superîncarcare a cutiei poştale;
¨ Se pot produce erori şi neglijente în folosirea e-mail-ului;
¨ Se obţin foarte multe mesaje nefolositoare (Junk Mail).
COMERŢ ELECTRONIC (E-COMMERCE)
Comerţul electronic oferă posibilitatea realizarii de tranzactii comerciale, cumpărării şi vânzării de bunuri şi servicii, folosind Internet-ul sau alte reţele.
Avantaje:
¨ Se pot comanda produsele dorite la orice oră din zi sau din noapte;
¨ Se pot căuta produse din toate domeniile
¨ Se primesc produsele acasă
Dezavantaje:
¨ Desocializarea oamenilor
¨ Sisteme de plată nesigure
¨ Calitate nesigură a produselor.
Una din problemele cu care s-au confruntat informaticienii la sfârsitul secolului 20 a fost Problema Y2K. Aceasta a apărut deoarece marea majoritate a computerelor folosesc numai 6 digiti pentru a înregistra data, cu numai doi digit alocati pentru an, cu consecinţe că multe sisteme puteau genera erori dacă nu se luau măsuri adecvate pentru a face calculatoarele compatibile pentru anul 2000.
SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ
În această categorie sunt cuprinse acele
elemente care duc la crearea unui mediu sănătos de lucru, şi
anume:
¨ Păstrarea unei distanţe optime faţă de monitor (utilizarea ecranelor de protecţie);
¨ Poziţionarea adecvată a monitorului, mouse-ului, tastaturii;
¨ Utilizarea unor scaune reglabile;
¨ Distanţa adecvată pentru genunchi şi coapse de la birou sau terminal;
¨ Tastatură ergonomică cu un design ce permite o poziţionare corectă a mâinilor;
¨ Luminozitate şi aerisire bună a încăperii;
¨ Pauze de 10 minute după fiecare 50 de minute în faţa calculatorului;
PROBLEME DE SĂNĂTATE
Folosirea calculatorului necesită realizarea unor mişcări stereotipe (miscări dese ale gâtului, coatelor etc.) ce pot duce la anumite afecţiuni ale gâtului, umerilor, coloanei vertebrale etc. Aceste afecţiuni se datorează mişcărilor repetate, concept ce se numeşte RSI (Repetitive Strain Injury – Accidentare cauzată de mişcări repetate).
Se pot enumera câteva dintre problemele de sănătate cauzate de lucrul cu calculatorul:
¨ Răniri ale ochilor şi slăbirea vederii;
¨ Oboseală;
¨ Probleme cu spatele;
¨ Dureri de cap;
¨ Dureri de umeri etc.
Câteva norme de protecţie care ajută la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru utilizatorii de computere sunt:
¨ Folosirea unei tastaturi detaşabile pentru a evita durerile în mâini şi braţe;
¨ Scaunul utilizat să fie reglabil, confortabil, cu un spătar comod;
¨ Folosirea unui suport pentru cabluri;
¨ Cablurile de alimentare să fie bine legate şi protejate;
¨ Genunchii trebuie să fie la o înalţime de max. 70 cm faţă de sol;
¨ Aşezarea monitorului la distanţa potrivită, pentru a împiedica afecţiuni ale ochilor;
¨ Asigurarea existenţei unei surse de lumină pentru a evita oboseala ochilor;
¨ Dotarea ferestrelor cu jaluzele ajustabile pentru a evita strălucirea sau reflexia luminii;
¨ Tastatura să fie detaşabilă pentru a limita accidentările mâinilor şi braţelor;
¨ Întreruperi frecvente ale lucrului la computer.
PROBLEME DE SIGURANŢĂ
Termenul de siguranţă se referă atât la persoana care foloseşte computerul, cât şi la datele care se prelucrează.
Astfel, lucrul la computer presupune respectarea tuturor regulilor ce trebuie luate în considerare ori de câte ori se lucrează cu aparate şi dispozitive electrice şi electronice: evitarea atingerii surselor de curent, evitarea folosirii de cabluri neizolate etc.
Este posibil să se întrerupă curentul sau să aibă loc creşteri bruşte de tensiune.
Câteva moduri în care se pot preveni stricăciunile provocate hard-disk-ului şi fişierelor:
¨ Folosirea unei UPS (Uniterruptible Power Supply – sursă continuă de curent)
¨ Folosirea unui dispozitiv ce poate avertiza asupra creşterilor de tensiune;
¨ Salvarea fişierelor în mod regulat;
¨ Realizarea un back-up complet în mod regulat.
SECURITATE
SECURITATEA INFORMAŢIEI
Securitatea datelor reprezintă un element foarte important atunci când se lucrează cu date confidenţiale. Pentru ca acestea să nu devină publice se recomandă existenţa unor proceduri de raportare.
Există diferite modalităţi de protejare a datelor. Câteva dintre acestea sunt:
¨ Accesul fizic la calculator este restricţionat;
¨ Adoptarea unei politici de parolare corespunzatoare;
¨ Stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;
¨ Copierea datelor în mod regulat;
¨ Criptarea fişierelor la care se lucrează;
¨ Folosirea programelor antivirus;
¨ Folosirea programelor de securitate tip firewall.
Parolele stabilite trebuie concepute astfel încat să fie foarte greu de descoperit de persoane neautorizate. Pentru aceasta se recomandă ca aceste parole să nu conţină date personale ale utilizatorului, ca şi folosirea unor parole generate automat de către calculator.
O modalitate foarte bună de protejare a datelor este crearea utilizatorilor cu diferite drepturi în funcţie de locul pe care îl ocupă aceştia în structura organizatorică a firmei.
BACK-UP DE DATE
În cazul unor căderi de tensiune, este posibil ca datele prelucrate şi nesalvate să se piardă. Pentru a preveni aceste situaţii se recomandă folosirea unor sisteme de alimentare UPS (Uniterruptible Power Supply), ce asigură în cazul acestor căderi de tensiune, o continuitate de aprox. 5-30 min., timp în care se pot salva datele şi închide corect calculatorul.
Pentru a avea totuşi o mai mare siguranţă a acestor date, se efectuează crearea de copii (back-up) a datelor importante.
Termenul de back-up al sistemului semnifică copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar de stocare a datelor, pentru a avea disponibile copii ale fişierelor de pe computer în cazul defectarii sistemului. Copierea poate fi făcuta zilnic sau de mai multe ori pe zi, în funcţie de importanţa şi valoarea datelor procesate.
Aceste copii se recomandă a se realiza:
¨ O dată pe săptamână pentru firmele de dimensiune mică;
¨ O dată pe zi pentru firmele de dimensiune mare (bănci, instituţii guvernamentale etc.)
VIRUŞI
Viruşii sunt anumite programe de calculator create de oameni cu scopuri distructive. Sunt programele ce au proprietatea de a se extinde şi care duc la funcţionarea necorespunzatoare a sistemului de operare.
Aceste mici programe distrug informaţiile aflate pe calculator şi împiedică funcţionarea aplicaţiilor.
Viruşii sunt foarte diferiţi: de la cei care atacă documentele şi fişierele de tip text şi până la cei care duc la defectarea componentelor hardware ale calculatorului.
O dată pătruns în calculator un virus nu este activ până în momentul în care programul cu care a fost adus este activat.
Viruşii pătrund în calculator prin intermediul programelor care se descarcă (download) de pe Internet, a anumitor programe, documente şi imagini, pot fi primiţi pe e-mail sau pot fi aduşi cu o dischetă sau cu un CD.
Pentru a evita anumiţi viruşi sau pentru a scăpa de aceştia va trebui:
¨ să fie instalat un program antivirus foarte bun, cât mai recent, cu ajutorul căruia să puteţi descoperi şi să eliminaţi eventualii viruşi;
¨ să se scaneze toate fişierele cu regularitate;
¨ să se actualizeze în fiecare lună programul anti-virus;
¨ să se scaneze periodic fişierele din calculator şi dischetele înainte de a le folosi;
¨ să se scaneze fişierele ataşate primite pe e-mail;
¨ să nu se ruleze programe dacă nu li se cunoaşte provenienţa;
¨ să nu se folosească dischete de provenienţă necunoscută;
¨ să se foloseasca funcţia „macro disable” (dezactivare instrucţiuni macro), disponibilă în cele mai moderne aplicaţii.
Dacă se foloseşte un antivirus corespunzător, acesta poate descoperi în timpul scanării şi viruşii care nu sunt activi.
LEGISLAŢIE
COPYRIGHT
Copyright-ul este o modalitate legală de protejare a lucrărilor literare, ştiintifice, artistice sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă (adică se pot vedea, auzi sau atinge).
Dacă este vorba de o simfonie, un poem sau o pagina de cod HTML, o aplicaţie software proprie, tipărite pe hârtie, înregistrate pe o casetă audio sau pe hard disk, atunci pot fi protejate de copyright.
DREPTURI DE UTILIZARE A APLICAŢIILOR SOFTWARE
Tipuri de licenţe:
Shareware – sunt acele aplicaţii sau programe pe care le puteţi achiziţiona direct de la persoana care le-a creat, persoană ce doreşte distribuirea acestor programe fără intermediar. De cele mai multe ori distribuirea se face gratuit sau cu o taxă minimă. Programele se pot copia şi transmite altor utilizatori.
Freeware – sunt programe protejate de drepturi de autor (copyright) care pot fi totuşi difuzate gratis de către autor, care îşi păstrează drepturile de autor. Aşadar programele pot fi folosite dar nu pot fi vândute fără acordul autorului.
Licenţele – sunt programe achiziţionate de la persoanele care le produc şi pentru care se plăteşte un drept de folosire. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator, dar dacă se doreşte instalarea programului pe mai multe calculatoare va trebui achiziţionata o licenţă specială ce va permite instalarea programului pe mai multe calculatoare.
Licenţa acordă dreptul de folosire a programului respectiv şi nu drept de comercializare sau distribuţie.
REZUMATUL CURSULUI
Acest curs şi-a propus să-ţi prezinte alcătuirea fizică a unui calculator personal. În acest curs s-a vorbit despre:
n Clasificarea calculatoarelor;
n Componentele principale ale unităţii centrale şi rolul lor;
n Prezentarea monitorului, a imprimantei precum şi a principalelor dispozitive periferice;
n Prezentarea tastaturii şi funcţiile tastelor;
n Reţele de calculatoare;
n Securitate;
n Software;
n Domenii de utilizare;
n Legislaţie în domeniul calculatoarelor.